POVESTIRE SEMI-CIUCAS by OANA

OANA - bikerita, rockerita cu floricele, atleta de frunte, ixioata ( adica lucreaza la ixia), femeie ce alearga barbatii pe munte de bine ce merge, scriitoare cu stil

Mai nou, castigatoarea surprizei de la concursul de scenarii :)

In Ciucas latra….ursul
(my side of story)

Dupa ce ne-a iesit sufletul in Crai, ca sa-si spele pacatele, Dan ne-a chemat la niste floricele pe munti, in Ciucas. Am plecat 2 pasarele si 4 bondari sa facem toata creasta (va suna cunoscut !?) in 2 zile : Oana si Adina and guys – Dan, Matei, Mircea si Bogdan. Printre tiruri si serpentine am ajuns in Cheia pe la 11, dar s-a facut 12 pana am intrat pe traseu, am zis sa nu ne grabim ca doar e o tura usoara….si cum am inceput asa am si continuat, o sa vedeti J
Traseul propus era :
Ziua 1( Sambata): Cheia (900) - Manastirea cheia - Stana din Zaganu - La Lanturi( 1800)- Cabana Ciucas (1595,fosta) - corturi pe drumul spre cabana Muntele Rosu - marcaj cruce rosie – 5h1/2 dupa indicator

Ziua 2( Duminica): Cabana Ciucas (1595,fosta) - Tigaile mari - Vf. Ciucas ( 1959) - Culmea Bratocea - Cheia(900)

Am luat-o frumusel prin padure – pasarele, floricele, frunzulite, racorica....am mers lejer pana la rascrucea cu drumul spre Valea Stanii (1h). Sa-mi aduceti aminte ca-i drum bun de bicicleta ! Apoi am inceput sa urcam mai abrupt, dar tot prin padure, ocolind copacii-Entzi ce-si intindeau picioarele parca pregatiti s-o ia la pas.

Inainte sa iesim din padure, barbatii nostri cei curajosi si-au luat cate-o creanga obosita, dar de marime impresionanta, pentru a tine piept cainilor din Zaganu.

Dupa ce-am oprit sa facem poze, sa mancam ceva dulce si sa ne tragem sufletul, am pornit spre culmea Zaganu ce se vede partial in poza, nu foarte amenintatoare, dar destul. In partea cealalta, unde arata Matei, se vedea mica de tot cabana Muntele Rosu si creasta Ciucasului cu Gropsoarele. Déjà era prea bine, timpul nu mai conta:

Am zis s-o intindem ca sa ajungem totusi la Cabana Ciucas. Am trecut cumintei pe langa stana din Zaganu, cainii nu ne-au mancat si apoi ne-am dat sufletul sa ajungem in varf, pe o panta destul de abrupta, cu grohotis pe alocuri sau smocuri de iarba. Noroc de Dan care ne recompensa cu stafide, ca altfel nu mai ajungeam sus. Peisajele sunt superbe, Cheia se vede in departare, antenele de la care am pornit par niste chestiute si drumul pe care l-am parcurs ne umple de mandrie. Déjà se intelege mult mai bine unde vrem sa ajungem si care-i scopul nostru in viata J

Eu incep sa ma resimt si-mi e din ce in ce mai rau, dar continui, baietii sunt ok, abia s-au incalzit s-ar zice, iar Adina urca incetisor dar sigur. In concluzie, ramanem in urma J Ajungem si la Lanturi, numa cu gandul ca o sa-mi rup iarasi gatu, ca in Crai. Dar nah, Ciucasul nu e Crai, iar lanturile astea sunt mai mult de forma, iar traseul e relativ usor. Mergem pe poteca printre stancarie si rododendron, e chiar frumos…urmeaza o stramtoare cat sa intinzi mainile si sa zici ca tii muntii in loc. Iar traseul de creasta e foarte usor, o plimbarica pe coclauri, un deal mic, o vale, un deal, o vale … Pe drum dam de 3 magari ce se plictiseau drept in cararea noastra si se hotarasc sa ne insoteasca ; isi dau seama ca suntem nasparlii si nici macar un cotor de mar nu le dam si ne ignora. Deh, daca nu mananca banane si snickers, ce sa le fac !

Apoi ajungem la rascrucea spre Muntele Rosu. Parcarea de la cabana e plina de manelisti si se vede ceva agitatie asa ca ne grabim sa ajungem la Ciucas ; trebuia sa fim déjà acolo si sa mai tot fie vreo 2 ore, chiar daca pare putin, in linie dreapta…mai mergem si incet.

Drumul e frumos, dar lung, lumea incepe sa oboseasca. Daca Dan arata asa, nu va mai spun cum eram noi, fetele J Si cel mai nasol e ca nu dam de izvoru ala, la naiba. Ne-a mai si pacalit un cioban ca-i aproape, chiar in cararea marcata. Noroc de Matei ca a carat un kil de castraveti pana aicea, ca apa nu mai are nimeni.

Si tot mergem si mergem si nu mai apare o data cabana aia Ciucas, cu izvoru ! Intr-un final ajungem si la ea, dar imaginea e dezastruoasa : cabana arata deplorabil, nu cred ca mai poate fi reconstruit ceva, in jur e plin de gunoaie si miroase urat. Ne hotaram ca nu-i de stat acolo si coboram pe marcaj dunga galbena spre Fantana lui Ioan, ca aveam gatlejul uscat. Fantana asta incepe sa devina Mecca, nu mai ajungeam la ea…tot coboram pe grohotis si nu ne mai iesea in cale ! Ne cam plictisisem ce-i drept de coborat, nu-i cine stie ce drumul, mai ales ca mergeam de vreo 7 ore, insa ne stabilim alt tel :

Nu Podul Berii ci o bere la cabana Muntele Rosu. O luam frumusel prin padure, s-a terminat si grohotisul ala uracios si ajungem pe inserat, adica ora 9, in cararea ce coboara spre cabana. Am zis sa ne punem corturile aici ca nu-i de gluma cu manelele. Halim repede ce aveam prin traiste + berea mult visata si ne bagam la culcarica. Nu-stiu-cine a avut inspiratia sa puna mancarea in pungi si sa le lege de-un copac, departe de corturi….asta in amintirea ursului de la Zarnesti ce devastase 3 gospodarii cu o saptamana in urma. Noaptea a fost superba, pana m-a trezit Bogdan…
- Oana, te sperii ?
- Nu, ce e?
- Cred ca sunt ursii afara.
Iti dai seama c-am innebunit. Se auzea un horcait/mormait urat si zgomote de pungi. Eu nu stiu cum face ursul, nu m-am mai intalnit cu el in padure. Zic sa ma uit un pic pe sub cort. Si nici nu vad bine la distanta. Dar sigur vedeam o capatana maronie, cu botic rotunjit, cum vazusem in poze. Recunosc ca avea o pozitie ciudata pentu un urs, dar…la momentu al numa urs putea fi. Am trezit-o si pe Adina, macar sa fim pe pozitii si am asteptat incremeniti un semn. Si a venit sub forma unui latrat…erau cainii ciobanesti ce ne adulmecasera salamul de cu seara. Am zis ca daca nu ne-a mancar ursul, mai bine mai dormim.
Dimineata ne-am trezit tarziu, normal, dupa asa o noapte…Si ne-am dat seama ca nu suntem in stare sa urcam din nou in Ciucas, sa facem si culmea Bratocea, chiar daca-i misto, dar coborarea se face prin pasul Bratocea care-i la vreo 8 km de Cheia, unde lasasem masinile, si asta numa pe strada….Asa ca am luat-o frumusel pe drumul forestier direct spre Cheia. N-am ajuns imediat la Bucuresti, l-am cules din Rasnov pe Dan Bucsa, care ne-a dat cea mai tare friptura de vita facuta la gratar (marinata si inmuiata in unt - reteta secreta), basca niste pandispan cu fructe de a disparut toata tava in 2 min. Si am luat-o si pe Simona care ne-a facut sarmale, mamaliga si cafea si ne-a aratat super casa ei din Motaieni-Fieni.
P.S. Domnu Dan care mananca de toate peste toate, la orice ora si cand vrea el……s-a oprit la toate budele din drum, unde s-a putut, bineinteles. Stie el de ce.
P.S. 2 Masina cu Matei si Bogdan (copilot) si Oana….pe-acolo, a ratacit drumul si a nimerit prin niste sate uitate de lume, noroc ca aveam harta buna.Am ajuns in final in Bucuresti si cu ocazia asta am vazut si Mogosoaia.

Drept concluzie, Ciucas sunt niste munti tare faini, nici prea greu dar nici prea usor de urcat, peisaje superbe, lumea prefera Bucegiul, asa ca nu-i aglomerat. Creasta nu e stancoasa ca in Crai, ci plina de rododendron, jnepenis, iarba si alte plante specifice, marcajul e bun, pacat de cabana Ciucas, ca-i complet distrusa si de cabana Muntele Rosu, ca-i plina de oameni care nu respecta natura (gratare, bere si manele spune tot) si in mare parte e vina cabanierului – la asa servicii si pretentii, asa clientela.

Numai bine si sa ne vedem sanatosi la urmatoarea tura !