Trekking cu BULAN in Crai

Prolog:

Avem si toate pozele la: http://picasaweb.google.com/dgrp17us1/PozePiatraCraiului2526August2007


Cuprins:

Am pornit vineri seara in urmatoarea componenta, redusa ( datorita vicisitudinilor concediilor), din pacate:

Subsemnatul,
Dodo,
Adina, sotia unui bun prieten de-al meu Gabi (el este in Cipru momentan)




1 zi:

Am pornit cu trenul la 18.40 din Bucuresti. In tren aer conditionat, cum este la romani; adica la maximum, de parca acum s-a inventat si tre sa scoatem tot din el :). Am discutat cate in luna si in stele cu niste oameni foarte simpatici. Mai ales de genul feminin
La Brasov, transbordare pana la autogara Bartolomeu. De unde la 22.30 am luat autobuzul spre Zarnesti. L-au facut super moca. 1,5 RON, Brasov-Zarnesti, cat un bilet de la Gara pana la Bartolomeu.
Am ajuns la Zarnesti, am ajuns si la Gura Raului, unde am campat. Aici primul bulan. Desi erau manele la maximum cand am venit, acestea s-au stins ca prin farmec la 00:00. Pesemne mergeau si ei pe munte :)

2 zi:















Cu mare lene am reusit sa plecam la 11.00 ( prima greseala). Am luat-o pe langa fantana lui Botorog si apoi pe langa satele Magura si Pestera. De vis. Super peisaje. Sper ca au iesit si pozele pe masura.








Am ajuns undeva pe aproape de Joaca. Aproape de CP4 de pe harta maratonului. Aici nu prea mai recunosteam pe unde mersesem la marathon, pentru ca normal ca nu-mi luasem harta, ci doar harta asta de maraton…Da Matei, injura-ma, ca o merit ( 2 greseala). Si aici intervine un cioban cu care ne-am intalnit just la timp ca sa ne arate drumul ( 2 bulan). Ideea si era ca nu mai recunosteam nimic pentru ca se defrisase la greu in zona din mijlocul rezervatiei. Baietii destepti stiu de ce :(




Incepem urcusul, de fapt singurul din traseu spre saua Funduri. Nu era un urcus prea greu, dar totusi un cuplu aveau probleme. Ea muntomana, il luase probabi pe el sa-l testeze si tot facea misto de el. El era la multe minute in urma ei. Cred ca pe varf s-a terminat relatia lor, caci il injura de mama focului :)
Ajungem sus, era ora 5.30 eu stiam ca facem cam mult pana la refugiul Spirlea singurul care urma si plus ca aveam grohotis mult in fata. Sunam acasa si aflam ca se intuneca pe la 20.30. Ma gandeam ca avem sanse daca iutim pasul. Numai ca urmeaza La Prepeleac
Aici am facut 1 ora pe coborarea aia pe grohotis, care in rapel cred ca se face in 10 minute. Daca era la americani cred ca puneau sigur niste scari rulante. Ceea ce este interesant este ca nu pot sa coboare 2 aceeasi portiune in acelasi timp caci vin bolovani in cap de sus...
Bineinteles ca au venit un grup de 3 tipi din spate si au inceput sa ne care la bolovani. Erau stilul ala de montaniardus infumuratus, placut la vedere, dar nu la discutie. Dar pana la urma fata, mai de gasca, a intrat in vorba cu noi si ne-a zis sa coboram la Cabana lui Ivan, imediat dupa grohotis, pe triunghi rosu( 3 bulan). A fost super caci nu aveam nici o sansa sa ajungem la Spirlea noaptea pe Marele Grohotis.
De sus vazuta cabana era intr-o poiana cu alta poiana langa. Erau 2 poiene ce comunicau intre ele. Coboram, se intuneca si am luat ca punct de reper niste luminite din zare crezand ca e locuit acolo. Erau destul de departe in jos insa. Noroc ca Adina, intr-o poiana, a zis sa vizitam si poiana invecinata, amintindu-si cum se vedea de sus. Si am gasit Casa lui Ivan, o cabana cica de vanatoare, goala acum. O curte goala, inconjurata de brazi. Si cabana numai pentr noi. (4 bulan, traiasca Adina!!!)
In urma noastra mai vin un grup de 3 baieti trimisi aici de salvamonti sa stea peste noapte. Si care stiau si unde e apa in apropiere. Robientul din curte nu curgea. (5 bulan)
Ne culcam si pe la 5-6 dimineata furtuna. Dar aveam cortul 1 al lui Matei nu cortul 2 care ar fi luat apa (6 bulan)

3 zi:

A doua zi a inceput in cort, asteptand sa se termine ploaia…Cu glume si buna dispozitie. Noi inca credeam ca o sa se termine ploaia.
Am prins o fereastra si am reusit sa strangem cortul si toate cele si ideea a fost sa ne urcam iar pana la Crucea Granicerilor si sa o luam in jos si de acolo la Plaiul Foii. Crucea Granicerilor a fost acolo unde cu o seara inainte ne despartisem de montaniardusii arogantus, ei luand-o spre dreapta, iar noi spre stanga, spre Casa lui Ivan. Cu o seara inainte, noi intelesesem ca la dreapta coboara si ei direct, dar in alta directie.
Am pornit cu cei 3 baieti in sus. Sperand sa mergem impreuna. Ei insa mergeau mai bine si a trebuit sa-i lasam sa o ia inainte, ca sa nu ii incurcam
Am ajuns la Crucea Granicerilor si am luat-o in dreapta pe traseul marcat. Dupa vreo 15 minute de mers am constat insa ca traseul tot urca ( si noi stiam ca el trebuie sa coboare). Repet, nu avea harta :). Prietenii stiu de ce :)
Ne-am intors la Cruce, caci ni se paruse ca ar fi si al patrulea drum fata de cele 3 precedente, vertical in jos. Dupa cercetarea locurilor concluzia a fost clara: no other route decat cea de dinainte. Pierdusem timp si pe baieti nu mai aveam cum sa-i prindem. Dupa un timp aveam sa ne clarificam de pe indicatoare ca mergem pe curba de nivel direct la Plaiul Foii.
In timp ce refaceam drumul aceasta a doua oara, am aflat ulterior ca Adina a vazut un urs. Ea era mai in spate. A strigat cu glas pierit “Baieti, Baieti!!!”. Noi insa eram ocupati: ne tachinam cu vesnicul subiect Steaua-Dinamo. A marit pasul si cand ne-a spus despre ce e vorba se auzeau in padure numai strigate de “Muie Dinamo!!!”, “Muie Gigi!!!”. Cica sa sperie ursul.( 7 bulan, nu ne-a luat pe sus ursul)
In continuare ne-am urmarit curba de nivel cu obstinatie. Prin ploaie, noroi si peisaje frumoase. Dar uneori cam defrisate. :( Care era linkul ala cu care puteai salva cu un clic padure? Stie cineva? Mama lor.
Dodo era in pantaloni scurti si in adidasi Fila. Ca cica era tura de trekking. Drept pentru care a cam patinat. Ursul patinator din iarna de pe gheata era acum Ursul patinator din Noroi
Adina nu avea pelerina si cum era o femeie barbata nu a vrut sa accepte una de la noi. Asa ca a trebuit sa primeasca totusi la un moment dat un polar, cu forta, ca sa-l schimbe pe cel ud. Si femeile barbate au nevoie de atentie uneori.
Pe la ora 6 am ajuns la Plaiul Foii. Soare, frumos, si ploaie cu soare. Nimic nu amintea de ziua de vis pe care o avusesem. Era insa un pic cam tarziu. Trebuia sa ajungem la Zarnesti la 15 km. Apoi in Brasov. Si apoi in Bucuresti. Totul in 6 ore. Deja ne faceam planuri cum ajungem la 3 noaptea in Bucuresti: caci pana la Zarnesti - ocazie, autobuz cam improbabil duminica la ora 8 spre brasov, etc
Bineinteles, intervine bulanul 8: am mers pana la Zarnesti cu un jeep cu CD( corpul diplomatic) pe el. Era un francez de la Ambasada, cam de 40 de ani, plin de fibra, si care urcase La Om in ziua aceea
De la Zarnesti…ati ghicit….bulanul 9: Adina avea de la firma din Cipru decont la taxi. Am mers cu taxiul pana la Brasov. Bastani
La 9 eram in Brasov si primul Anti- Bulan: trenul a plecat cu 30 minute intarziere. Dar totul s-a terminat cu bine. La 00.30 eram in casele noastre.

Deci in total: 9 bulane si un anti-bulan

Invataminte:

Bulanul are si el o limita
Harta trebuie luata cu tine. Pentru Dan
Pelerina la fel chiar daca nu se anunta ploaie.
Tura de trekking nu este o tura cu rucsaci full in spinare, chiar daca traseul e lejer

PIIIIISTEEEEEEEE

Dragi bikeri,

Au aparut primele Piste in Bucuresti pentru biciclete
Ele sunt pe langa Splai pe o parte si pe alta din Grozavesti pana la Unirii.
Ma rog, sunt si cateva inconveniente, da' nu le zic acum sa nu ziceti ca-s carcotas

La mai mare Primarie

Four wheels are for the body
Two wheels are for the soul :)

O sa revenim si cu poze ;)

POVESTIRE SEMI-CIUCAS by OANA

OANA - bikerita, rockerita cu floricele, atleta de frunte, ixioata ( adica lucreaza la ixia), femeie ce alearga barbatii pe munte de bine ce merge, scriitoare cu stil

Mai nou, castigatoarea surprizei de la concursul de scenarii :)

In Ciucas latra….ursul
(my side of story)

Dupa ce ne-a iesit sufletul in Crai, ca sa-si spele pacatele, Dan ne-a chemat la niste floricele pe munti, in Ciucas. Am plecat 2 pasarele si 4 bondari sa facem toata creasta (va suna cunoscut !?) in 2 zile : Oana si Adina and guys – Dan, Matei, Mircea si Bogdan. Printre tiruri si serpentine am ajuns in Cheia pe la 11, dar s-a facut 12 pana am intrat pe traseu, am zis sa nu ne grabim ca doar e o tura usoara….si cum am inceput asa am si continuat, o sa vedeti J
Traseul propus era :
Ziua 1( Sambata): Cheia (900) - Manastirea cheia - Stana din Zaganu - La Lanturi( 1800)- Cabana Ciucas (1595,fosta) - corturi pe drumul spre cabana Muntele Rosu - marcaj cruce rosie – 5h1/2 dupa indicator

Ziua 2( Duminica): Cabana Ciucas (1595,fosta) - Tigaile mari - Vf. Ciucas ( 1959) - Culmea Bratocea - Cheia(900)

Am luat-o frumusel prin padure – pasarele, floricele, frunzulite, racorica....am mers lejer pana la rascrucea cu drumul spre Valea Stanii (1h). Sa-mi aduceti aminte ca-i drum bun de bicicleta ! Apoi am inceput sa urcam mai abrupt, dar tot prin padure, ocolind copacii-Entzi ce-si intindeau picioarele parca pregatiti s-o ia la pas.

Inainte sa iesim din padure, barbatii nostri cei curajosi si-au luat cate-o creanga obosita, dar de marime impresionanta, pentru a tine piept cainilor din Zaganu.

Dupa ce-am oprit sa facem poze, sa mancam ceva dulce si sa ne tragem sufletul, am pornit spre culmea Zaganu ce se vede partial in poza, nu foarte amenintatoare, dar destul. In partea cealalta, unde arata Matei, se vedea mica de tot cabana Muntele Rosu si creasta Ciucasului cu Gropsoarele. Déjà era prea bine, timpul nu mai conta:

Am zis s-o intindem ca sa ajungem totusi la Cabana Ciucas. Am trecut cumintei pe langa stana din Zaganu, cainii nu ne-au mancat si apoi ne-am dat sufletul sa ajungem in varf, pe o panta destul de abrupta, cu grohotis pe alocuri sau smocuri de iarba. Noroc de Dan care ne recompensa cu stafide, ca altfel nu mai ajungeam sus. Peisajele sunt superbe, Cheia se vede in departare, antenele de la care am pornit par niste chestiute si drumul pe care l-am parcurs ne umple de mandrie. Déjà se intelege mult mai bine unde vrem sa ajungem si care-i scopul nostru in viata J

Eu incep sa ma resimt si-mi e din ce in ce mai rau, dar continui, baietii sunt ok, abia s-au incalzit s-ar zice, iar Adina urca incetisor dar sigur. In concluzie, ramanem in urma J Ajungem si la Lanturi, numa cu gandul ca o sa-mi rup iarasi gatu, ca in Crai. Dar nah, Ciucasul nu e Crai, iar lanturile astea sunt mai mult de forma, iar traseul e relativ usor. Mergem pe poteca printre stancarie si rododendron, e chiar frumos…urmeaza o stramtoare cat sa intinzi mainile si sa zici ca tii muntii in loc. Iar traseul de creasta e foarte usor, o plimbarica pe coclauri, un deal mic, o vale, un deal, o vale … Pe drum dam de 3 magari ce se plictiseau drept in cararea noastra si se hotarasc sa ne insoteasca ; isi dau seama ca suntem nasparlii si nici macar un cotor de mar nu le dam si ne ignora. Deh, daca nu mananca banane si snickers, ce sa le fac !

Apoi ajungem la rascrucea spre Muntele Rosu. Parcarea de la cabana e plina de manelisti si se vede ceva agitatie asa ca ne grabim sa ajungem la Ciucas ; trebuia sa fim déjà acolo si sa mai tot fie vreo 2 ore, chiar daca pare putin, in linie dreapta…mai mergem si incet.

Drumul e frumos, dar lung, lumea incepe sa oboseasca. Daca Dan arata asa, nu va mai spun cum eram noi, fetele J Si cel mai nasol e ca nu dam de izvoru ala, la naiba. Ne-a mai si pacalit un cioban ca-i aproape, chiar in cararea marcata. Noroc de Matei ca a carat un kil de castraveti pana aicea, ca apa nu mai are nimeni.

Si tot mergem si mergem si nu mai apare o data cabana aia Ciucas, cu izvoru ! Intr-un final ajungem si la ea, dar imaginea e dezastruoasa : cabana arata deplorabil, nu cred ca mai poate fi reconstruit ceva, in jur e plin de gunoaie si miroase urat. Ne hotaram ca nu-i de stat acolo si coboram pe marcaj dunga galbena spre Fantana lui Ioan, ca aveam gatlejul uscat. Fantana asta incepe sa devina Mecca, nu mai ajungeam la ea…tot coboram pe grohotis si nu ne mai iesea in cale ! Ne cam plictisisem ce-i drept de coborat, nu-i cine stie ce drumul, mai ales ca mergeam de vreo 7 ore, insa ne stabilim alt tel :

Nu Podul Berii ci o bere la cabana Muntele Rosu. O luam frumusel prin padure, s-a terminat si grohotisul ala uracios si ajungem pe inserat, adica ora 9, in cararea ce coboara spre cabana. Am zis sa ne punem corturile aici ca nu-i de gluma cu manelele. Halim repede ce aveam prin traiste + berea mult visata si ne bagam la culcarica. Nu-stiu-cine a avut inspiratia sa puna mancarea in pungi si sa le lege de-un copac, departe de corturi….asta in amintirea ursului de la Zarnesti ce devastase 3 gospodarii cu o saptamana in urma. Noaptea a fost superba, pana m-a trezit Bogdan…
- Oana, te sperii ?
- Nu, ce e?
- Cred ca sunt ursii afara.
Iti dai seama c-am innebunit. Se auzea un horcait/mormait urat si zgomote de pungi. Eu nu stiu cum face ursul, nu m-am mai intalnit cu el in padure. Zic sa ma uit un pic pe sub cort. Si nici nu vad bine la distanta. Dar sigur vedeam o capatana maronie, cu botic rotunjit, cum vazusem in poze. Recunosc ca avea o pozitie ciudata pentu un urs, dar…la momentu al numa urs putea fi. Am trezit-o si pe Adina, macar sa fim pe pozitii si am asteptat incremeniti un semn. Si a venit sub forma unui latrat…erau cainii ciobanesti ce ne adulmecasera salamul de cu seara. Am zis ca daca nu ne-a mancar ursul, mai bine mai dormim.
Dimineata ne-am trezit tarziu, normal, dupa asa o noapte…Si ne-am dat seama ca nu suntem in stare sa urcam din nou in Ciucas, sa facem si culmea Bratocea, chiar daca-i misto, dar coborarea se face prin pasul Bratocea care-i la vreo 8 km de Cheia, unde lasasem masinile, si asta numa pe strada….Asa ca am luat-o frumusel pe drumul forestier direct spre Cheia. N-am ajuns imediat la Bucuresti, l-am cules din Rasnov pe Dan Bucsa, care ne-a dat cea mai tare friptura de vita facuta la gratar (marinata si inmuiata in unt - reteta secreta), basca niste pandispan cu fructe de a disparut toata tava in 2 min. Si am luat-o si pe Simona care ne-a facut sarmale, mamaliga si cafea si ne-a aratat super casa ei din Motaieni-Fieni.
P.S. Domnu Dan care mananca de toate peste toate, la orice ora si cand vrea el……s-a oprit la toate budele din drum, unde s-a putut, bineinteles. Stie el de ce.
P.S. 2 Masina cu Matei si Bogdan (copilot) si Oana….pe-acolo, a ratacit drumul si a nimerit prin niste sate uitate de lume, noroc ca aveam harta buna.Am ajuns in final in Bucuresti si cu ocazia asta am vazut si Mogosoaia.

Drept concluzie, Ciucas sunt niste munti tare faini, nici prea greu dar nici prea usor de urcat, peisaje superbe, lumea prefera Bucegiul, asa ca nu-i aglomerat. Creasta nu e stancoasa ca in Crai, ci plina de rododendron, jnepenis, iarba si alte plante specifice, marcajul e bun, pacat de cabana Ciucas, ca-i complet distrusa si de cabana Muntele Rosu, ca-i plina de oameni care nu respecta natura (gratare, bere si manele spune tot) si in mare parte e vina cabanierului – la asa servicii si pretentii, asa clientela.

Numai bine si sa ne vedem sanatosi la urmatoarea tura !

SEMI-CIUCAS

Poze din tura Ciucas - 29-20 iulie

CONCURS DE SCENARII: Primesc pe adresa de mail dgrp17us1@gmail.com povestiri ale turei. Cel mai bun scenariu primeste un premiu surpriza

http://picasaweb.google.com/dgrp17us1/2007072930Ciucas